Tulburările de coagulare reprezintă un grup de afecţiuni în care sângele nu se coagulează corespunzător, fie că se formează cheaguri excesive, fie că sângerarea este dificil de oprit. Aceste condiţii pot afecta pe oricine, de la nou-născuţi cu hemofilie până la adulţi cu predispoziție la tromboze. Cunoaşterea semnelor, a cauzelor şi a modalităţilor de diagnostic şi tratament este esenţială pentru a evita complicaţiile grave, cum ar fi hemoragiile interne sau accidentele vasculare cerebrale. În acest articol explicăm simplu ce sunt tulburările de coagulare, cum se manifestă și ce paşi practici poţi urma pentru a-ţi proteja sănătatea.
Ce sunt tulburările de coagulare?
Definiție și importanță
Coagularea este procesul prin care sângele formează un cheag (tromb) pentru a opri sângerarea. Acest mecanism implică o serie de factori de coagulare (proteine) care interacţionează într-o cascadă complexă. Tulburările de coagulare apar atunci când unul sau mai mulţi dintre aceşti factori sunt deficienti, disfuncţionali sau supraactivaţi, perturbând echilibrul delicat dintre coagulare şi fibrinolită (dizolvarea cheagurilor).
Principalele tipuri de tulburări de coagulare
Hemofilia A și B
Hemofilia este o boală genetică rară, caracterizată prin deficitul factorului VIII (hemofilia A) sau al factorului IX (hemofilia B). Persoanele afectate prezintă sângerări prelungite după traumatisme minore, hemoragii articulare recurente și, în cazuri severe, sângerări interne spontane. Diagnosticul se face în copilărie, iar tratamentul constă în substituirea factorului lipsă prin perfuzii regulate.
Trombofilia – tendința la formarea cheagurilor
Trombofilia este o stare de hipercoagulabilitate, adică sângele are tendința de a forma cheaguri în mod inadecvat. Cauzele pot fi genetice (ex.: mutația factorului V Leiden, mutația protrombină G20210A) sau dobândite (ex.: utilizarea contraceptivelor orale, fumatul, obezitatea). Persoanele cu trombofilie prezintă un risc crescut de tromboză venoasă profundă (TVP) și embolie pulmonară.
Deficitul de vitamina K și alte cauze
Vitamina K este esenţială pentru sinteza a câtorva factori de coagulare (II, VII, IX, X). Deficitul poate apărea din cauza unei diete sărace, a afecţiunilor hepatice sau a tratamentului cu antibiotice cu spectru larg, care alterează flora intestinală. Alte cauze includ bolile hepatice cronice, consumul excesiv de alcool și anumite medicamente anticoagulante (ex.: warfarina).
Semne și simptome de alertă
- Sângerări prelungite după tăiere, extracţie dentară sau vânătoare.
- Hematomuri mari sau neexplicate, în special la nivelul muşchilor și articulaţiilor.
- Sângerări nazale (epistaxis) frecvente și greu de controlat.
- Ulceraţiuni cutanate care nu se vindecă.
- Durere și umflare la nivelul articulaţiilor (în hemofilie).
- Umflarea, durerea și roșeaţa la nivelul membrelor inferioare (semn de TVP).
Diagnostic – ce investigații se fac?
- Testul de sânge complet (CBC) – pentru a evalua hemograma și eventualele anomalii ale trombocitelor.
- Testele de coagulare – timp de protrombină (PT), timp de tromboplastină parţială activată (aPTT) și nivelul factorilor specifici (VIII, IX, V, etc.).
- Teste genetice – pentru identificarea mutaţiilor asociate cu trombofilie (ex.: factor V Leiden).
- Ecografia Doppler – pentru detectarea cheagurilor în venele profunde.
- Teste de funcție hepatică – pentru a exclude insuficienţa hepatică ca cauză a tulburărilor de coagulare.
Tratament și management
- Înlocuirea factorilor de coagulare – utilizată în hemofilie (concentrate de factor VIII sau IX) și în deficienţe severe.
- Anticoagulante – heparină, enoxaparin, warfarină sau DOAC (anticoagulante orale directe) pentru prevenirea și tratarea trombozelor.
- Vitamina K – suplimentarea orală sau intravenoasă în cazurile de deficit.
- Transfuzii de plasmă proaspătă – pentru a furniza factori de coagulare în situații de hemoragii acute.
- Managementul durerii și al inflamaţiei – prin analgezice și antiinflamatoare, în special în hemofilie articulară.
- Monitorizarea regulată – prin analize de sânge pentru a ajusta doza de tratament și a preveni complicaţiile.
Prevenție și stil de viață sănătos
- Alimentație echilibrată – includerea alimentelor bogate în vitamina K (verdețuri, broccoli) în cantităţi moderate, conform recomandărilor medicului.
- Hidratare adecvată – pentru a menține volumul sanguin și a reduce riscul de tromboză.
- Activitate fizică regulată – exerciţiile moderate (plimbări, înot) susțin circulaţia și reduc riscul de TVP.
- Renunțarea la fumat – fumatul creşte riscul de tromboză și agravează afecţiunile hepatice.
- Controlul greutăţii corporale – obezitatea este un factor de risc important pentru trombofilie.
- Gestionarea stresului – prin tehnici de relaxare, meditație sau yoga, pentru a menţine echilibrul hormonal și a preveni inflamaţiile.
- Respectarea tratamentului prescris – nu întrerupe terapia fără aviz medical și informează medicul despre orice efecte adverse.
Întrebări frecvente
Pot avea o dietă normală dacă am hemofilie?
Da, dar este important să discuţi cu medicul despre aportul de vitamina K, deoarece acesta poate influenţa eficacitatea tratamentului cu anticoagulante în alte tipuri de tulburări de coagulare.
Cât de des trebuie să fac analizele de sânge?
Frecvenţa depinde de tipul și severitatea tulburării. Pentru hemofilie, monitorizarea este de obicei trimestrială, în timp ce pacienţii cu trombofilie pot necesita teste de coagulare la fiecare 6‑12 luni sau la modificarea tratamentului.
Este sigur să practic sporturi de contact?
În hemofilie, sporturile de contact prezintă un risc crescut de hemoragii articulare. Este recomandată consultarea unui specialist pentru a adapta activitatea fizică la nivelul de severitate al bolii.
Înțelegerea și gestionarea tulburărilor de coagulare nu înseamnă doar tratament medical, ci și adoptarea unui stil de viață conștient, care să sprijine sistemul de coagulare și să reducă riscurile asociate. Cu informaţii corecte şi un plan personalizat de îngrijire, poţi menţine echilibrul sangvin şi poţi trăi o viaţă activă şi sănătoasă.
Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.