Tulburarea bipolară: simptome și diagnostic

Tulburarea bipolară este una dintre cele mai frecvente afecţiuni de sănătate mintală, afectând aproximativ 1‑2 % din populaţia adultă. Deși este adesea înconjurată de mituri și prejudecăţi, înțelegerea corectă a simptomelor și a criteriilor de diagnostic poate face diferenţa între o viaţă trăită în echilibru și una dominată de crize emoţionale severe. În acest articol vei afla ce semnale trebuie să urmăreşti, cum se stabileşte diagnosticul şi ce paşi practici poţi face pentru a gestiona această afecţiune.

Ce este tulburarea bipolară?

Tulburarea bipolară, cunoscută anterior sub denumirea de „maniaco-depresie”, este o boală cronică caracterizată prin alternarea perioadelor de manie (stare de energie excesivă, iritabilitate și activitate intensă) cu episoade de depresie (sentimente profunde de tristeţe, lipsă de energie și pierdere a interesului pentru activităţi). Aceste schimbări nu sunt simple fluctuaţii de dispoziție; ele pot fi atât de intense încât afectează funcţionarea zilnică, relaţiile şi capacitatea de a lucra.

Tipuri de tulburare bipolară

Clasificarea se bazează pe tipul și durata episoadelor:

• Bipolar I – cel puţin un episod maniacal complet, care poate fi însoţit de episoade depresive.
• Bipolar II – alternarea episoadei hipomaniace (forme mai uşoare de manie) cu episoade depresive majore.
• Cyclothymic – fluctuaţii de dispoziție mai puţin severe, dar persistente, pe parcursul a cel puţin doi ani.

Simptomele maniei și hipomaniei

În timpul unui episod maniacal, persoana poate prezenta:

• Stare de euforie sau iritabilitate intensă.
• Creștere a energiei și a activității, cu nevoie redusă de somn (de exemplu, 3‑4 ore pe noapte).
• Gândire rapidă ( „flight of ideas” ), dificultăţi în menţinerea unui fir de discuţie.
• Vorbit rapid, voluminos și uneori incoerent.
• Creștere a încrederii în sine, uneori la nivel de grandiozitate (ex. credinţa că poţi îndeplini sarcini imposibile).
• Impulsivitate, cheltuieli necontrolate, comportament sexual riscant.
• Scăderea capacităţii de judecată, care poate duce la decizii periculoase.

Hipomania prezintă aceleaşi trăsături, dar cu intensitate mai redusă și fără a afecta grav funcţionarea socială sau profesională.

Simptomele depresive

Un episod depresiv major poate include:

• Stare persistentă de tristeţe, goliciune sau „vid” emoţional.
• Scăderea interesului pentru activităţi care odinioară aduceau plăcere (anhedonie).
• Oboseală accentuată, dificultăţi în a se trezi din pat.
• Modificări ale apetitului – creștere sau scădere semnificativă, cu fluctuaţii de greutate.
• Gânduri de vinovăţie, inutilitate sau auto‑critică excesivă.
• Dificultăţi de concentrare, luarea deciziilor și memorie.
• Gânduri recurente de suicid sau comportament suicidal.

Când trebuie să cauţi ajutor medical?

Semnele care indică necesitatea unei evaluări imediate includ:

• Idei suicidare sau planuri concrete de autovătămare.
• Comportament extrem de impulsiv (ex. cheltuieli majore, consum de substanţe).
• Schimbări bruște ale somnului, alimentaţiei sau nivelului de energie.
• Conflicte majore la locul de muncă sau în relaţii din cauza stării de spirit.

Procesul de diagnostic

Diagnosticul tulburării bipolare se bazează pe criteriile stabilite în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a 5‑a (DSM‑5) și pe evaluarea clinică detaliată. Paşii esenţiali sunt:

1. Interviu clinic – medicul psihiatru colectează istoricul medical, familial și psihologic, punând accent pe durata, frecvenţa și severitatea episoadelor.
2. Scale de evaluare – instrumente standardizate precum Young Mania Rating Scale (YMRS) și Hamilton Depression Rating Scale (HDRS) ajută la cuantificarea simptomelor.
3. Excluderea altor cauze – se verifică dacă simptomele pot fi explicate prin afecţiuni medicale (ex. hipertiroidism, tulburări neurologice) sau prin consum de substanţe.
4. Evaluarea riscului de suicid – se realizează prin întrebări directe și prin instrumente specializate.

Este important de reţinut că nu există un test de sânge sau imagistică care să confirme direct tulburarea bipolară; diagnosticul este clinic, bazat pe corelaţia dintre simptome și istoricul pacientului.

Strategii de gestionare și tratament

Abordarea optimă combină medicaţia, psihoterapia și stilul de viață:

• Stabilizatori de dispoziție – litiu, valproat, carbamazepină și unele antipsihotice atipice (ex. quetiapină) sunt primele opţiuni pentru prevenirea recurenţei episoadelor.
• Antidepresive – utilizate cu prudenţă, de obicei în combinaţie cu un stabilizator, pentru a evita declanşarea maniei.
• Terapie cognitiv‑comportamentală (TCC) – ajută la recunoaşterea semnelor timpurii ale schimbărilor de dispoziție și la dezvoltarea unor mecanisme de coping sănătoase.
• Educație și suport familial – implicarea celor dragi în procesul de tratament creşte aderenţa și reduce riscul de recidivă.
• Rutine de somn – menţinerea unui program regulat de somn (7‑9 ore pe noapte) este esenţială pentru stabilitatea emoţională.
• Activitate fizică moderată – exerciţiile aerobice regulate (30‑45 minute, 3‑5 ori pe săptămână) pot ameliora simptomele depresive și pot reduce anxietatea.
• Alimentație echilibrată – consumul de alimente bogate în omega‑3, vitamine din grupul B și antioxidanţi susţine sănătatea creierului.

Prevenirea recurenţei

Identificarea timpurie a semnelor de avertizare (denumite prodromi) poate reduce severitatea unui episod. Exemple de semne precoce includ:

• Somn redus sau somn excesiv fără motiv aparent.
• Creșterea rapidă a energiei sau a activităţii, fără a fi justificată.
• Scăderea concentrării sau a motivaţiei.
• Schimbări bruște ale dispoziţiei (ex. iritabilitate, euforie).

Înregistrarea zilnică a acestor aspecte într-un jurnal sau pe o aplicație mobilă poate oferi medicului o imagine clară a evoluţiei bolii și poate ghida ajustarea tratamentului.

Ce să faci dacă suspectezi că tu sau cineva drag suferă de tulburare bipolară

Primul pas este să programezi o consultație la medicul de familie, care te va îndruma către un psihiatru. În timpul întâlnirii, fii deschis și oferă cât mai multe informaţii despre:

• Durata și frecvenţa episoadelor de dispoziție extremă.
• Impactul acestor episoade asupra vieţii profesionale și personale.
• Istoricul familial de tulburări de dispoziție (bipolară, depresie, anxietate).

Nu te teme să ceri sprijin – diagnosticarea precoce și intervenţia adecvată pot transforma o boală potenţial destabilizatoare într‑un aspect gestionabil al vieţii.

În final, conștientizarea și înțelegerea simptomelor și a diagnosticului în tulburarea bipolară reprezintă primul pas spre o viață echilibrată și plină de sens. Prin colaborarea cu profesioniştii și adoptarea unui stil de viață sănătos, poţi transforma provocările în oportunităţi de creştere personală.

Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.