Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie cronică a coloanei vertebrale și a articulaţiilor sacroiliace, care poate transforma treptat mobilitatea și calitatea vieţii. De multe ori, simptomele apar în mod subtil, iar diagnosticarea întârziată duce la complicaţii ireversibile. Înțelegerea mecanismului bolii, recunoaşterea semnelor timpurii şi adoptarea unui plan de tratament corect pot preveni progresia și pot menţine o viaţă activă și fără durere.
Ce este spondilita anchilozantă?
Spondilita anchilozantă (SA) face parte din grupul spondiloartritelor, afecţiuni autoimune care vizează în principal articulaţiile dintre oasele coloanei vertebrale (sacroiliace) şi ligamentele adiacente. Inflamaţia cronică duce la formarea de noi ţesuturi osoase (spondilite) și, în timp, la fuziunea (ankilozarea) vertebrelor, limitând flexibilitatea spatelui.
Cauze și factori de risc
Exactitatea cauzei rămâne necunoscută, însă cercetările indică o combinație de factori genetici și de mediu. Cel mai important factor genetic este prezenţa antigenului HLA‑B27, găsit la aproximativ 90 % dintre pacienţii cu SA. Alte elemente care pot crește riscul includ:
- Istoricul familial de spondiloartrite.
- Infecţii bacteriene (în special tractul gastrointestinal) care pot declanșa reacţii autoimune.
- Fumatul, care agravează inflamaţia și reduce eficacitatea tratamentului.
Simptome și semne
Primele manifestări apar de obicei la tineri, între 15‑35 de ani, şi pot fi confundate cu dureri musculare sau cu alte afecţiuni ortopedice. Cele mai frecvente simptome includ:
- Dureri lombare persistente, mai ales dimineața, care se ameliorează prin mişcare.
- Rigiditate a spatelui, în special după perioade de repaus.
- Durere la nivelul articulaţiilor sacroiliace (partea inferioară a spatelui).
- Oboseală și stare generală de rău.
- În stadii avansate, dureri la nivelul altor articulaţii (uşi, şold, genunchi) și afectarea ochilor (uveită).
Este important să nu ignori durerile matinale prelungite, deoarece acestea pot fi primul semnal al unei inflamaţii cronice.
Diagnostic
Diagnosticul de spondilită anchilozantă se bazează pe o combinație de evaluare clinică, teste de laborator și imagistică. Medicii folosesc următoarele instrumente:
- Examen clinic: identificarea sensibilităţii la nivelul articulaţiilor sacroiliace și a limitărilor de mișcare.
- Teste serologice: căutarea antigenului HLA‑B27 și a markerilor inflamatori (CRP, VSH).
- Radiografie a coloanei lombare și a articulaţiilor sacroiliace – poate evidenţia modificări tipice (erosii, spondilite).
- RMN (rezonanță magnetică nucleară): detectează inflamaţia timpurie, înainte ca modificările osoase să fie vizibile pe radiografie.
Un diagnostic precoce permite inițierea unui tratament eficient, reducând riscul de fuziune vertebrală.
Tratament și management
Scopul principal al tratamentului este controlul inflamaţiei, reducerea durerii și menţinerea mobilităţii. Strategiile terapeutice includ:
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): ibuprofen, naproxen – prima linie de tratament pentru ameliorarea durerii.
- Medicamente modificatoare ale bolii (DMARD): sulfasalazina, metotrexatul – utile în cazurile cu afectare articulară periferică.
- Inhibitori de factor tumor necroză (TNF‑α) și inhibitori de interleukina‑17 (IL‑17): adalimumab, etanercept, secukinumab – rezervă pentru pacienţii care nu răspund la AINS.
- Fizioterapie și exerciţii de întindere: menţin elasticitatea musculaturii spatelui și reduc rigiditatea.
- Educație și suport psihologic: gestionarea stresului și a anxietăţii asociate cu boala cronică.
Tratamentul trebuie personalizat, în funcție de severitatea simptomelor, prezenţa comorbidităţilor și răspunsul la terapia inițială.
Stil de viață și prevenție
Deși nu există o metodă de a preveni apariţia spondilitei anchilozante, adoptarea unui stil de viață sănătos poate diminua impactul bolii și poate îmbunătăţi calitatea vieţii:
- Exerciţii regulate: înotul, yoga și pilatesul întăresc muşchii spatelui fără a supraîncărca articulaţiile.
- Menţinerea unei greutăţi corporale optime: reduce presiunea asupra coloanei vertebrale.
- Renunţarea la fumat: fumatul agravează inflamaţia și reduce eficacitatea medicamentelor biologice.
- Alimentație antiinflamatoare: consumul de peşte gras (omega‑3), legume, fructe și evitarea alimentelor procesate poate susține controlul inflamaţiei.
- Odihnă și gestionarea stresului: somnul de calitate și tehnicile de relaxare (meditație, respirație profundă) contribuie la echilibrul hormonal și imunitar.
Întrebări frecvente
Este spondilita anchilozantă ereditară?
Prezenţa HLA‑B27 în familie crește riscul, dar nu garantează dezvoltarea bolii. Mulţi purtători nu dezvoltă SA.
Poate sarcina agrava boala?
În general, sarcina nu agravează SA, însă unele femei pot experimenta o creștere temporară a durerilor articulare. Consultarea medicului este esențială pentru ajustarea tratamentului.
Cât de repede se poate observa fuziunea vertebrelor?
Procesul este lent și variază de la pacient la pacient. În medie, modificările semnificative apar la 5‑10 ani de la debut, dar pot fi accelerate în absența tratamentului adecvat.
Există remedii naturale care să înlocuiască medicamentele?
Remediile naturale pot susține terapia convențională, dar nu o înlocuiesc. Suplimentele cu omega‑3, turmeric sau extract de ghimbir pot avea efecte antiinflamatoare, însă trebuie discutate cu medicul.
Prin informare și implicare activă în propriul parcurs de tratament, pacienţii cu spondilita anchilozantă pot transforma o provocare medicală într-o oportunitate de a-și redobândi mobilitatea și bunăstarea.
Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.