Cele mai frecvente fracturi și cum se tratează

Fracturile reprezintă una dintre cele mai frecvente urgențe medicale, iar cunoașterea tipurilor cele mai întâlnite și a modalităților de tratament poate face diferența între o recuperare rapidă și complicații pe termen lung. De la căderi accidentale la accidente de circulație, fiecare leziune osoasă are particularitățile sale, iar greșelile comune – cum ar fi ignorarea durerii sau auto‑medicarea – pot prelungi suferința și pot afecta calitatea vieții. În acest articol îți prezentăm cele mai frecvente fracturi și cum sunt tratate în practică, pentru a te ajuta să recunoști semnele și să acționezi corect.

1. Fractura de colțul mâinii (fractura distală de radius)

Este cea mai întâlnită fractură la persoanele în vârstă, în special la femeile postmenopauzale, din cauza osteoporozei. Se produce de obicei în urma unei căderi pe mâna întinsă.

Simptome și diagnostic

• Durere intensă la nivelul încheieturii și a mâinii.
• Umflătură și apariția unui „deform

” vizibil, adesea descris ca „înclinarea în sus a mâinii”.

• Dificultate în mișcarea degetelor și a încheieturii.
• Radiografia standard (X‑ray) confirmă deplasarea și gradul de fragmentare.

Tratament

În funcție de severitate, se poate opta pentru:

• Tratament conservativ – ghips imobilizator sau orteză pentru 4‑6 săptămâni, urmat de fizioterapie pentru refacerea mobilității.
• Reducție închisă și fixare internă (K‑wire) – în cazul în care fragmentele osoase sunt deplasate semnificativ.
• Artroplastie de încheietură – la pacienții cu osteoporoză severă și artropatie avansată.

2. Fractura claviculei

Clavicula este unul dintre cele mai vulnerabile oase ale trunchiului superior, fracturându‑se frecvent în urma unui impact direct la nivelul umărului sau în timpul sporturilor de contact.

Semne clinice

• Dureri acute în zona claviculei, agravate de mișcarea brațului.
• Deformare vizibilă (un „vârf” în sus al claviculei).
• Dificultate în ridicarea brațului deasupra capului.

Abordarea terapeutică

• Conservativ – așezarea unui bandaj în „U” și utilizarea unui sling pentru susținere, timp de 2‑3 săptămâni, urmată de exerciții de întărire.
• Intervenție chirurgicală – în cazul fracturilor cu deplasare mare (>2 cm) sau în cazul pacienților activi sportiv, se recurge la placa și șuruburi pentru stabilizare.

3. Fractura femurului (coapsă)

Este una dintre cele mai grave fracturi, în special la persoanele în vârstă, de obicei cauzată de căderi de la înălțime mică. Riscul de complicații, cum ar fi tromboza venoasă profundă și pierderea funcțională, este ridicat.

Manifestări

• Dureri severe în zona șoldului și imposibilitatea de a susține greutatea pe piciorul afectat.
• Deformare evidentă a coapsei, cu scurtarea și rotația internă a piciorului.
• Imobilizare imediată necesară – pacientul nu trebuie să fie mișcat fără supraveghere medicală.

Strategii de tratament

• Intervenție chirurgicală – placă de fixare sau tija intramedulară, în funcție de tipul fracturii (subtrochanteriană, intertrochanteriană).
• Reabilitare intensă – fizioterapie începând din prima săptămână post‑operatorie, pentru a recâștiga mobilitatea șoldului și a preveni atrofia musculară.
• Profilaxia trombozei – administrarea de anticoagulante în perioada post‑operatorie, conform indicațiilor medicului.

4. Fractura tibiei și a gleznei (fractura gleznei)

Fracturile tibiale și cele ale gleznei (malleolă laterală și medială) sunt frecvente în rândul sportivilor și al persoanelor care practică activități în aer liber.

Indicii clinice

• Dureri la nivelul gleznei sau tibiei, însoțite de umflătură și echimoze.
• Instabilitate la încărcarea piciorului și dificultate în mers.
• În caz de fractură deschisă, există expunerea osului la nivelul pielii.

Opțiuni terapeutice

• Gips imobilizator – pentru fracturi nedislocate sau cu deplasare minimă, timp de 6‑8 săptămâni.
• Fixare internă – placă și șuruburi, în special pentru fracturi cu deplasare semnificativă sau în cazul sportivilor care doresc o revenire rapidă.
• Reabilitare progresivă – exerciții de mobilitate și întărire musculară, începând cu 2‑3 săptămâni post‑operatorii, sub supravegherea unui kinetoterapeut.

5. Fractura vertebrală (colaps vertebral)

În special la persoanele cu osteoporoză, fracturile vertebrale pot apărea în urma unei mișcări bruște, cum ar fi ridicarea greutăților sau o cădere mică.

Semne și simptome

• Durere lombară acută, care se agravează la înclinare sau la ridicarea obiectelor.
• Înălțime redusă și postura „cifonată” (cifoză lombară accentuată).
• Durere la palparea coloanei vertebrale.

Managementul fracturii

• Tratament conservativ – corset ortopedic pentru susținere și reducerea durerii, combinat cu analgezice și suplimente de calciu și vitamina D.
• Vertebroplastia – injectarea de ciment medical în vertebra afectată, indicată în cazurile cu durere severă și colaps semnificativ.
• Reabilitare – exerciții de întărire a musculaturii paravertebrale și tehnici de postură, pentru a preveni recurența.

Prevenție și sfaturi practice pentru reducerea riscului de fracturi

În ciuda inevitabilității unor accidente, există măsuri simple și eficiente care pot diminua semnificativ probabilitatea apariției unei fracturi.

• Întărirea oaselor – consumă alimente bogate în calciu (lapte, iaurt, brânză, verdețuri) și vitamina D (pește gras, expunere moderată la soare).
• Exerciții de rezistență și echilibru – antrenamente cu greutăți, yoga sau tai chi, care îmbunătățesc densitatea osoasă și reduc căderile.
• Încălțăminte adecvată – alegerea pantofilor cu talpă antiderapantă și suport bun al arcului piciorului, în special pentru persoanele în vârstă.
• Evita consumul excesiv de alcool și fumatul – ambele factori contribuie la scăderea densității osoase.
• Verifică mediul de locuit – elimină obstacolele din casă (cabluri, covoare alunecoase) și asigură iluminarea corespunzătoare.

Ce să faci în caz de suspiciune de fractură

Reacția rapidă poate preveni complicațiile și poate facilita vindecarea.

• Imobilizează zona afectată cu un bandaj sau o atelă improvizată, fără să încerci să aliniezi fragmentele.
• Aplică gheață pentru a reduce umflarea, dar nu o plasa direct pe piele.
• Solicită imediat asistență medicală – transportul la camera de urgență trebuie să fie efectuat de personal calificat.
• Evita consumul de analgezice puternice fără prescripție, deoarece pot masca semnele de agravare.

Înțelegerea tipurilor de fracturi și a modalităților de tratament nu este doar o chestiune de cunoaștere medicală, ci și un pas esențial spre un stil de viață mai sigur și mai sănătos. Prin adoptarea unor obiceiuri preventive și prin reacția promptă în fața unei leziuni, poți reduce impactul pe termen lung și poți reveni la activitățile zilnice cu încredere.

Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.