Într-o lume în care stresul, alimentația și stilul de viață pot influența direct sănătatea creierului, cunoașterea celor mai frecvente afecțiuni neurologice devine esențială pentru a preveni complicații grave și pentru a menține o calitate a vieții optimă. Mulți dintre noi subestimăm semnalele pe care le transmite sistemul nervos, iar informațiile corecte pot face diferența între un diagnostic precoce și evoluția unei boli.
1. Accidentul vascular cerebral (AVC) – „urgența” creierului
AVC-ul reprezintă una dintre principalele cauze de deces și invaliditate permanentă la adulți. Se diferențiază în două tipuri principale:
- AVC ischemic – blocaj al unei artere cerebrale printr-un cheag de sânge.
- AVC hemoragic – sângerare în interiorul creierului, cauzată de ruperea unui vas de sânge.
Simptome neurologice tipice includ:
- Slăbiciune bruscă sau amorțeală pe o parte a corpului.
- Dificultăți de vorbire sau înțelegere a cuvintelor.
- Probleme de echilibru, amețeli sau căderea bruscă.
- Durere intensă de cap, în special la AVC-ul hemoragic.
Diagnosticul se bazează pe examinarea clinică și imagistică rapidă (CT sau RMN). Timpul este esențial: intervenția în primele 4,5 ore de la debut poate salva viața și reduce sechelele.
Tratamentul variază în funcție de tip:
- AVC ischemic – tromboliză cu tPA (activator tisular al plasminogenului) sau trombectomie mecanică.
- AVC hemoragic – controlul tensiunii arteriale, intervenție chirurgicală pentru evacuarea sângelui.
Prevenția se concentrează pe controlul factorilor de risc: hipertensiune arterială, diabet, fumat, colesterol ridicat și stil de viață sedentar. Adoptarea unei diete mediteraneene, exerciții moderate și monitorizarea regulată a tensiunii pot reduce semnificativ probabilitatea unui AVC.
2. Migrena – durerea pulsantă a capului
Migrena este o tulburare neurovasculară cronică, caracterizată prin episoade recurente de durere intensă, de obicei unilaterală, însoțită de greață, vărsături și sensibilitate la lumină (fotofobie) sau sunet (fonofobie).
Deși mecanismul exact rămâne încă sub investigație, se crede că implică o hiperactivitate a sistemului trigeminovascular și eliberarea de substanțe inflamatorii (CGRP – peptidele de calcitonin gene-related). Factori declanșatori comuni includ:
- Stresul emoțional.
- Alimentația (ciocolată, brânzeturi, alcool).
- Modificări hormonale (în special la femei).
- Lipsa somnului sau schimbările de ritm circadian.
Diagnosticul se face pe baza anamnezei și a criteriilor ICHD‑3 (International Classification of Headache Disorders). Tratamentul poate fi:
- Acut – triptani (sumatriptan, zolmitriptan), antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, naproxen).
- Profilactic – beta‑blocante (propranolol), anticonvulsivante (topiramat), antidepresive triciclice (amitriptilină) sau monoclonale anti‑CGRP (erenumab).
Strategiile de prevenție includ menținerea unui jurnal al migrenelor pentru identificarea declanșatorilor, adoptarea unui program regulat de somn și hidratare adecvată.
3. Epilepsia – crizele electrice ale creierului
Epilepsia este o boală cronică caracterizată prin apariția recurentă a crizelor convulsive, cauzate de descărcări electrice anormale în cortexul cerebral. Se estimează că aproximativ 1% din populație suferă de epilepsie, iar incidența este mai mare în primele decenii de viață și la persoanele în vârstă.
Tipurile principale de crize includ:
- Crize tonico-clonice (grand mal) – pierderea conștienței, convulsii generale.
- Crize focale – afectează o zonă restrânsă a creierului, pot fi cu sau fără pierdere a conștienței.
Diagnosticul se realizează prin electroencefalogramă (EEG) și imagistică cerebrală (RMN) pentru a exclude cauze structurale. Tratamentul de primă linie constă în terapia cu medicamente antiepileptice (LEVETIRACETAM, LAMOTRIGINA, VALPROAT). În cazurile refractare, se pot recurge la intervenții chirurgicale, stimulare vagală sau diete cetogenice.
Prevenția crizelor se bazează pe respectarea strictă a regimului medicamentos, evitarea factorilor de declanșare (privarea de somn, consumul de alcool, lumina intermitentă) și monitorizarea regulată la medicul neurolog.
4. Boala Parkinson – tremurul și rigiditatea
Boala Parkinson este o tulburare neurodegenerativă progresivă, caracterizată prin pierderea neuronilor dopaminergici din zona substantia nigra a creierului. Principalele simptome neurologice sunt:
- Tremur (în repaus), de obicei la nivelul membrelor superioare.
- Rigiditate musculară și încetinire a mișcărilor (bradikinezie).
- Instabilitate posturală și dificultăți de mers.
Diagnosticul clinic este susținut de imagistică prin PET sau SPECT pentru evaluarea transportului dopaminergic. Tratamentul include:
- L-DOPA (levodopa) – precursor al dopaminei, combinat cu inhibitori de decarboxilază (carbidopa).
- Agoniști dopaminergici (pramipexol, ropinirol).
- Inhibitori de MAO‑B (selegilină) și inhibitori de COMT (entacapon).
În stadiile avansate, se pot utiliza terapii avansate precum stimularea cerebrală profundă (DBS) sau transplantul de celule dopaminergice. Adoptarea unui program de exerciții fizice, terapie ocupațională și nutriție antiinflamatoare (bogată în antioxidanți) poate îmbunătăți calitatea vieții.
5. Boala Alzheimer – declinul memoriei
Alzheimerul este cea mai frecventă formă de demență, caracterizată prin acumularea de plăci amiloide și încurcături neurofibrilare în creier, ce duc la pierderea progresivă a funcțiilor cognitive. Simptomele timpurii includ:
- Uităci frecvente (ex: uitarea numelui unui prieten).
- Dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite.
- Confuzie în spațiu și timp.
Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică, teste cognitive (MMSE, MoCA) și imagistică prin RMN sau PET pentru depistarea depozitelor amyloidice. Tratamentul nu vindecă boala, dar poate încetini progresia:
- Inhibitori de acetilcolinesterază (donepezil, rivastigmină).
- Antagonist al receptorului NMDA (memantină).
- Strategii non‑farmacologice – terapie cognitivă, activități sociale și exerciții fizice regulate.
Factorii de risc modificabili includ diabetul, hipertensiunea, nivelul scăzut de educație și stilul de viață sedentar. Adoptarea unei diete mediteraneene, exerciții aerobice și menținerea unui nivel ridicat de activitate mentală pot reduce riscul apariției Alzheimerului.
6. Neuropatia periferică – când nervii „pierde‑și” semnalul
Neuropatia periferică este o afecțiune a nervilor periferici, adesea cauzată de diabet, alcoolism, deficiențe vitaminice (B12) sau expunere la toxine. Simptomele includ:
- Țâșniri, furnicături sau amorțeală la nivelul mâinilor și picioarelor.
- Dureri în repaus, agravate pe timp de noapte.
- Slăbiciune musculară și pierdere a reflexelor.
Diagnosticul se realizează prin evaluarea clinică, electromiografie (EMG) și teste de laborator pentru identificarea cauzei subiacente. Tratamentul vizează:
- Controlul factorului de risc principal (ex: glicemia în diabet).
- Medicamente anti‑dolente – duloxetina, pregabalina.
- Suplimente de vitamina B12 în caz de deficiență.
- Fizioterapie și program de exerciții pentru menținerea forței musculare.
Prevenție generală – cum să-ți protejezi sistemul nervos
Indiferent de afecțiunea specifică, există câteva principii comune pentru menținerea sănătății neurologice:
- Alimentație echilibrată – bogată în acizi grași omega‑3 (pește gras, semințe de in), antioxidanți (fructe de pădure, legume verzi) și vitamine din complexul B.
- Exerciții fizice regulate – cel puțin 150 de minute de activitate moderată pe săptămână, pentru a stimula circulația cerebrală.
- Somn de calitate – 7‑9 ore pe noapte, pentru consolidarea memoriei și detoxifierea creierului.
- Gestionarea stresului – tehnici de relaxare, meditație, yoga.
- Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool – ambele substanțe pot deteriora vasculatura cerebrală și nervii periferici.
Prin adoptarea acestor obiceiuri, nu doar că reduci riscul de a dezvolta una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice, dar și susții un proces de îmbătrânire sănătoasă a creierului.
Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.