Hepatita C reprezintă o infecție virală cronică ce afectează ficatul, provocând inflamație și, în timp, leziuni ireversibile dacă nu este diagnosticată și tratată la timp. În România, aproximativ 0,3 % din populație poartă virusul hepatitic C (VHC), iar major persoanelor infectate rămân neștiutoare până la apariția complicațiilor severe, cum ar fi ciroza sau carcinomul hepatocelular. Conștientizarea riscurilor, accesul la teste de screening și la tratamente moderne cu antivirale cu acțiune directă (DAA) au revoluționat managementul bolii, transformând un prognostic adesea fatal într-unul cu rată de vindecare de peste 95 %.
Ce este hepatita C?
Hepatita C este cauzată de virusul hepatitic C, un agent ARN care se replică în celulele hepatice. Virusul există în șase genotipuri principale (1‑6), fiecare având subtipuri cu variații geografice. În România, predomină genotipul 1b, urmat de 3 și 2, informație esențială pentru alegerea regimului terapeutic optim.
Cauze și modalități de transmitere
Transmiterea VHC se realizează în principal prin contactul cu sânge infectat. Principalele căi includ:
- Utilizarea de ace și seringi contaminate, în special în rândul consumatorilor de droguri injectabile.
- Proceduri medicale neasigurate, cum ar fi transfuzia de sânge sau transplantul de organe fără testare adecvată.
- Practici de tatuare și piercing efectuate în medii fără respectarea strictă a normelor de sterilizare.
- Expunerea ocazională la sânge infectat în cadrul profesiilor medicale, dacă nu se respectă echipamentul de protecție.
Simptome și diagnostic
În faza acută, hepatita C poate fi asimptomatică sau poate provoca febră, oboseală, icter ușor și dureri abdominale difuze. Majoritatea pacienților trec apoi în faza cronică, în care simptomele se manifestă lent: stare de slăbiciune persistentă, pierdere în greutate, acumulare de lichid în abdomen (ascită) și semne de ciroză avansată. Diagnosticul se bazează pe:
- Testarea serologică pentru anticorpi anti‑VHC (ELISA).
- Confirmarea prin PCR pentru detectarea ARN‑ului viral și cuantificarea încărcăturii virale.
- Genotiparea virală, esențială pentru personalizarea tratamentului.
- Evaluarea hepatică prin elastografie (FibroScan) sau biopsie pentru gradul de fibroză.
Opțiuni de tratament în 2025
Revoluția terapiei antivirale a început în 2011 odată cu introducerea primelor DAA. În 202, protocoalele standard includ combinații orale cu efecte sinergice, fără necesitatea interferonului sau a ribavirinei, reducând semnificativ efectele adverse și durata tratamentului.
Antivirale cu acțiune directă (DAA)
În România sunt disponibile următoarele regimuri aprobate de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM):
- Sofosbuvir/velpatasvir (Epclusa) – un singur comprimat zilnic pentru 12ptămâni; eficient pentru toate genotipurile.
- Glecaprevir/pibrentasvir (Mavyret) – trei comprimate pe zi pentru 8 săptămâni la pacienții fără ciroză avansată; acoperire pan‑genotipică.
- Sofosbuvir/ledipasvir (Harvoni) – utilizat în special pentru genotipul 1 și 4; tratament de 12 săptămâni.
- Elbasvir/grazoprevir (Zepatier) – indicat pentru genotipurile 1b și 4; tratament de 12 săptămâni.
Durata și eficacitatea tratamentului
Majoritatea regimurilor DAA se administrează pe parcurs de 8‑12 săptămâni, cu rata de vindecare (SVR12 – răspuns virologic sustenabil la 12 săptămâni post‑tratament) depășind 95 % în studii clinice recente. Pacienții cu ciroză compensată pot necesita prelungirea terapiei la 12‑24 săptămâni și monitorizarea atentă a funcției hepatice. Efectele adverse sunt rare și includ oboseală ușoară, dureri de cap sau greață temporară.
Prevenție și monitorizare post‑tratament
Deși vindecarea elimină virusul din organism, riscul de complicații hepatice persistă la pacienții cu fibroză avansată sau ciroză. Prin urmare, este recomandată:
- Vaccinarea anti‑hepatitei A și B pentru a reduce riscul de co‑infecție.
- Abținerea de la consumul de alcool și menținerea unui stil de viață sănătos (dietă echilibrată, exerciții fizice regulate).
- Control periodic al funcției hepatice prin teste serologice și imagistice la fiecare 6‑12 luni.
- Educație privind evitarea reutilizării acelor și a echipamentelor medicale neesterilizate.
Prin accesul la teste rapide, tratamente moderne și monitorizare continuă, hepatita C poate fi depășită fără a lăsa urme pe termen lung asupra sănătății ficp>
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic sau tratament personalizat, vă recomandăm să vă adresați unui medic specialist.