Anemia este una dintre cele mai frecvente afecţiuni hematologice, afectând milioane de români de toate vârstele. Deși termenul este adesea asociat doar cu „scăderea hemoglobinei”, realitatea este mult mai complexă: există numeroase tipuri de anemie, fiecare cu mecanisme, cauze și tratamente specifice. Înțelegerea acestor diferenţe nu doar că facilitează un diagnostic corect, ci și permite adoptarea unor măsuri de prevenție eficiente și evitarea greşelilor comune, cum ar fi automedicaţia neadecvată.
Ce este anemia și cum se diagnostichează?
Anemia se defineşte printr-o valoare a hemoglobinei (Hb) sub limitele normale pentru sex și vârstă. Conform ghidurilor World Health Organization (WHO), valorile de referinţă sunt:
- Femei adulte: Hb < 12 g/dL
- Bărbaţi adulţi: Hb < 13 g/dL
- Copii (în funcţie de vârstă): valori variabile, dar în general < 11 g/dL
Diagnosticul se confirmă printr-un set de analize de sânge: hemogramă completă, indicele de volum corpuscular mediu (MCV), concentraţia medie a hemoglobinei corpusculare (MCH) și feritina serică. Aceste valori permit identificarea tipului de anemie și investigarea cauzelor subiacente.
Principalele tipuri de anemie
În funcţie de mecanismul prin care scade cantitatea sau calitatea hemoglobinei, anemia poate fi clasificată în patru mari categorii:
1. Anemia feriprivă (deficiență de fier)
Este cea mai răspândită formă, reprezentând aproximativ 50‑60 % din toate cazurile. Se produce prin pierderea de fier (ex.: sângerări menstruale abundente, ulcer gastric), aport insuficient (dietă săracă în fier) sau absorbție deficitară (boala celiacă, gastrita atrofică).
2. Anemia megaloblastică
Se caracterizează prin celule roșii mari (macrocite) și este cauzată de deficienţe de vitamina B12 sau acid folic. Deficienţa de B12 poate apărea din lipsa consumului de produse de origine animală (vegani stricti) sau din tulburări de absorbție (anemia pernicioasă). Deficitul de acid folic este frecvent la femeile gravide și la persoanele cu consum excesiv de alcool.
3. Anemia aplastică
Aici măduşa osoasă nu produce suficiente celule sanguine. Poate fi declanșată de expunerea la radiații, medicamente citotoxice, infecții virale (hepatita, HIV) sau poate avea origini autoimune. Este o afecţiune rară, dar cu potenţial grav.
4. Anemia hemolitică
Se produce prin distrugerea prematură a eritrocitelor (hemoliză). Cauzele pot fi ereditare (sferocitoza ereditară, talasemia) sau dobândite (infecții, medicamente, autoimunitate). În talasemie, de exemplu, defectul genetic determină producerea de hemoglobină anormală, ceea ce duce la microcitosă și anemie cronică.
Cauze comune ale anemiei și cum le recunoaștem
Fiecare tip de anemie are factori declanșatori specifici, însă există câteva cauze generale pe care le întâlnim frecvent în practica medicală:
- Pierderea de sânge – menstruaţia abundentă, ulcerul gastric, hemoroizii, intervenţiile chirurgicale.
- Aport alimentar insuficient – diete restrictive, vegetarism neechilibrat, consum scăzut de carne roșie, leguminoase și cereale integrale.
- Probleme de absorbție – boala celiacă, gastrita atrofică, intervenţii chirurgicale pe tractul gastrointestinal.
- Factori genetici – talasemia, sferocitoza ereditară, anemia falciformă.
- Afecţiuni cronice – insuficiență renală, boli inflamatorii (Artrita reumatoidă, boala inflamatorie intestinală), cancer.
Simptomele anemiei pot varia în funcție de severitate, dar cele mai frecvente includ:
- Oboseală și slăbiciune generală
- Palpitaţii (bătăi rapide ale inimii)
- Respirație scurtă la efort
- Piele palidă sau galbenă
- Dureri de cap și dificultăţi de concentrare
Strategii de tratament pentru fiecare tip de anemie
Abordarea terapeutică trebuie să fie adaptată la tipul și cauzele specifice ale anemiei. Mai jos găsiţi recomandări practice, bazate pe ghidurile europene și locale din 2024‑2025.
1. Tratamentul anemiei feriprive
- Suplimente de fier – tablete cu ferum bisglicinat sau ferro sulfate, administrate pe stomacul gol pentru absorbție optimă. Doza uzuală este 100‑200 mg element de fier pe zi, în funcție de severitate.
- Alimentație bogată în fier – carne roșie slabă, ficat, leguminoase (linte, năut), spanac, semințe de dovleac. Consumul de vitamina C (citrice, ardei roșu) crește absorbția fierului.
- Controlul sângerărilor – evaluarea și tratarea cauzelor menstruale (hormonoterapie, dispozitive intrauterine) sau a ulcerului gastric (inhibitori de pompă de proton).
2. Tratamentul anemiei megaloblastice
- Vitamina B12 – suplimente orale (cianocobalamina 500 µg pe zi) sau injecții intramusculare (1 mg săptămânal) în caz de malabsorbție.
- Acid folic – 400‑800 µg pe zi, în special la femeile însărcinate și la pacienții cu consum de alcool.
- Dietă echilibrată – includerea alimentelor bogate în B12 (carne, peşte, ouă, lactate) și în acid folic (verdețuri, leguminoase, citrice).
3. Tratamentul anemiei aplastice
- Terapie de susținere – transfuzii de sânge pentru a corecta anemia acută.
- Imunosupresie – ciclosporină, antitetanic (ATG) în cazurile de origine autoimună.
- Transplant de mădușă osoasă – opțiune curativă la pacienții eligibili, în special la tineri.
4. Tratamentul anemiei hemolitice
- Gestionarea cauzei – în talasemie, tratamentul poate include suplimente de acid folic și, în cazuri severe, transfuzie regulată sau terapia cu chelatori de fier.
- Medicamente imunomodulatoare – corticosteroizi sau rituximab în anemiile hemolitice autoimune.
- Îngrijire de susținere – evitarea factorilor declanșatori (medicamente, infecții) și monitorizarea atentă a nivelului de bilirubină și a funcției renale.
Prevenție și stil de viață – pași simpli pentru a menține nivelul hemoglobinei în limite normale
Chiar dacă unele tipuri de anemie au o componentă genetică, majoritatea cazurilor pot fi prevenite prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase:
- Alimentație variată și echilibrată – includeți zilnic surse de fier hem (carne roșie, ficat) și non‑hem (leguminoase, spanac), alături de vitamina C pentru a spori absorbția.
- Controlul greutăţii și activitatea fizică – exerciţiile moderate îmbunătăţesc circulaţia și metabolismul fierului.
- Monitorizarea menstruaţiei – la femeile cu sângerări abundente, discutaţi cu medicul despre opţiuni hormonale sau alte intervenţii pentru a reduce pierderea de sânge.
- Evitați consumul excesiv de alcool și tutun – ambele pot interfera cu absorbţia nutrienţilor esenţiali și pot agrava anemia.
- Screening regulat – pentru persoanele cu factori de risc (boli cronice, sarcină, boli autoimune), un control anual al hemogramei poate detecta anemia în stadii incipiente.
Când să consulţi un medic?
Orice semn persistent de oboseală, respirație scurtă la efort minim, paloare accentuată sau bătăi neregulate ale inimii merită evaluare medicală. Un specialist în hematologie poate solicita analize suplimentare (electroforeză hemoglobină, teste de funcție renală, markeri inflamatori) pentru a identifica cu precizie tipul de anemie și a stabili planul de tratament potrivit.
În final, cunoașterea tipurilor de anemie, a cauzelor și a opțiunilor terapeutice nu este doar un exercițiu academic: este un instrument practic care îți permite să iei decizii informate pentru sănătatea ta și a celor dragi. Un stil de viață echilibrat, combinat cu monitorizare regulată, poate transforma o potențială amenințare în oportunitatea de a-ți menține energia și vitalitatea la nivel optim.
Informațiile prezentate au caracter general și nu înlocuiesc consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist. Pentru sfaturi personalizate, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.