Glandele suprarenale, situate deasupra fiecărui rinichi, joacă un rol esențial în reglarea metabolismului, a răspunsului la stres și a echilibrului electrolitic. Când aceste mici organe suferă de afecțiuni, impactul se resimte la nivel sistemic, iar simptomele pot fi subtile sau, dimpotrivă, alarmante. De aceea, recunoașterea timpurie a manifestărilor clinice și a metodelor de diagnostic reprezintă cheia pentru un tratament eficient și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.
Glandele suprarenale: rol și structură
Fiecare glandă suprarenală este alcătuită din două părți distincte: cortexul și medula. Cortexul produce hormoni steroizi – cortizol, aldosteron și androgeni – care influențează metabolismul glucozei, tensiunea arterială și dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare. Medula, pe de altă parte, secretă catecolamine (adrenalină și noradrenalină), esențiale pentru reacția „luptă sau fugi”. Orice dezechilibru în producția acestor substanțe poate genera o varietate de afecțiuni, fiecare cu propriul set de semne clinice.
Principalele afecțiuni ale glandelor suprarenale
Sindromul Cushing (hipercortizolism)
Acest sindrom apare atunci când nivelul de cortizol este în mod persistent ridicat. Cauzele pot fi tumorale (adenom hipofizar, tumoră adrenală) sau administrarea pe termen lung a corticosteroizilor. Printre manifestările clinice se numără creșterea în greutate centrală, fața rotundă („fața lunii”), subțierea pielii cu apariția vergeturilor purpurii, hipertensiunea arterială și slăbirea masei musculare. Pacienții pot raporta, de asemenea, schimbări de dispoziție, cum ar fi iritabilitatea sau depresia.
Boala Addison (insuficiență corticosuprarenală)
Insuficiența adrenală primară apare când glanda nu mai poate produce cantități adecvate de cortizol și, uneori, de aldosteron. Etiologia este adesea autoimună, dar poate fi declanșată și de infecții sau infiltrări. Simptomele includ oboseală cronică, pierdere în greutate, hipotensiune arterială, hiperpigmentare a pielii (în special în zonele expuse la frecare) și crize adrenale acute, caracterizate prin dureri abdominale severe, greață și confuzie.
Feocromocitomul (tumoră medulară)
Acest tip de tumoră, de obicei benignă, secreta cantități excesive de catecolamine, provocând episoade de hipertensiune arterială paroxistică, palpitații, transpirații abundente și anxietate intensă. Crizele pot fi declanșate de stres, efort fizic sau consumul de alimente bogate în tiramină. Diagnosticul precoce este crucial, deoarece tumorile pot fi curabile prin intervenție chirurgicală.
Hiperaldosteronismul primar
Supraproducția de aldosteron duce la retenția de sodiu și excreția de potasiu, rezultând hipertensiune arterială rezistentă la tratament și hipokalemie. Pacienții pot prezenta sete excesivă, crampe musculare și, în cazuri avansate, aritmii cardiace. De obicei, cauza este un adenom al glandei suprarenale (adenom aldosteronemi), dar poate apărea și în contextul hiperplaziei bilaterale.
Cum se realizează diagnosticul: pași și investigații
Diagnosticul afecțiunilor glandelor suprarenale necesită o abordare sistematică, combinând anamneza detaliată cu investigații de laborator și imagistice.
- Anamneză și examen clinic: Identificarea simptomelor specifice și a factorilor declanșatori (ex. utilizarea prelungită de corticosteroizi).
- Teste hormonale serice: Măsurarea nivelurilor de cortizol (dimineață și seara), ACTH, aldosteron, renină, catecolamine și metanefrine plasmate sau urinare.
- Teste de supresie și stimulare: Testul de supresie cu dexametazonă pentru sindromul Cushing, testul cu ACTH (cosyntropină) pentru evaluarea funcției corticosuprarenale.
- Imagistică: Ecografia abdominală, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN) pentru localizarea tumorilor adrenale și evaluarea dimensiunii acestora.
- Biopsie și patologie: În cazurile suspecte de malignitate, se poate recurge la biopsie ghidată imagistic pentru confirmarea histologică.
Interpretarea corectă a acestor teste, în contextul clinic, permite diferențierea între afecțiuni cu mecanisme similare și orientarea spre tratamentul adecvat.
Manifestări clinice frecvente și semnale de alarmă
Deși fiecare afecțiune are particularitățile sale, există câteva semne comune care ar trebui să alerteze pacienții și medicii de familie:
- Modificări ale greutății: Creștere rapidă în zona abdominală sau scădere inexplicabilă în greutate.
- Presiune arterială anormală: Hipertensiune rezistentă la medicație sau hipotensiune bruscă.
- Dezechilibre electrolitice: Hipokalemie (nivel scăzut de potasiu) sau hipernatremie.
- Modificări ale pielii: Vergeturi purpurii, hiperpigmentare sau subțierea pielii.
- Sintome neuropsihice: Anxietate, iritabilitate, insomnie sau depresie, adesea asociate cu dereglementarea cortizolului.
- Crize acute: Dureri abdominale severe, greață, confuzie – semne ale unei crize adrenale care necesită intervenție medicală de urgență.
Recunoașterea timpurie a acestor manifestări și solicitarea unor teste de screening adecvate pot salva vieți și pot preveni complicații grave, cum ar fi insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral sau decesul în urma unei crize adrenale.
Fie că ești în căutarea unui răspuns la simptome neobișnuite, fie că vrei să înțelegi mai bine cum funcționează corpul tău, informarea corectă și monitorizarea regulată sunt pași esențiali pentru a menține sănătatea glandelor suprarenale și, implicit, a întregului organism.
Acest articol are caracter informativ și general. Pentru o evaluare personalizată și recomandări specifice, este indicat să consulți un medic specialist.